Gheața veche de zeci de ani din regiunile Polului Nord și Sud conține cantități semnificative de particule de plastic la scară nanometrică. Studiind nucleele de gheață din Groenlanda și Antarctica, oamenii de știință au identificat mai multe tipuri de particule nanoplastice, inclusiv particule care provin din anvelope. Deoarece nanoplasticele pot provoca efecte toxice, cercetătorii abordează faptul că zonele îndepărtate și curate pot conține mai multă poluare cu nanoparticule decât se aștepta.
Există deja cercetări considerabile care măsoară materialele plastice în intervalul de dimensiuni de la 5 mm la micrometri (microplastice). Cu toate acestea, se cunosc mult mai puține despre resturile de plastic care s-au fragmentat la dimensiunea sub-micrometrică (nanoplastice). Deoarece aceste particule mici sunt ușoare, este de așteptat să fi ajuns deja în cele mai îndepărtate locuri de pe Pământ, de ex. transportate pe tot globul prin aer.
Folosind noi metode de măsurare a nanoplasticelor, o echipă internațională de oameni de știință a identificat acum particule de plastic la scară nanometrică în mostre de gheață din Groenlanda și Antarctica. Probele au fost obținute din nuclee de gheață adânci de 14 metri din Groenlanda și din nuclee de gheață din Antarctica. În acest studiu au fost implicați cercetători de la Universitatea Utrecht, Universitatea din Copenhaga și Université Libre de Bruxelles.
Autorul principal al studiului, Dušan Materić, de la Institutul pentru Cercetare Marină și Atmosferică Utrecht (IMAU) a declarat „Acum știm că nanoplasticele sunt transportate în aceste colțuri ale Pământului în aceste cantități. Acest lucru indică faptul că nanoplasticele sunt într-adevăr o problemă de poluare mai mare decât am crezut”.
Sursă imagine – Matt Palmer, Unsplash
Nanoplasticele sunt materiale plastice care au dimensiuni mai mici de un micrometru. Dimensiunea lor mică înseamnă că sunt mai greu de studiat decât microplasticul sau plasticul între cinci milimetri și un micrometru. Dar pot fi și mai periculoase.
„Nanoplasticele sunt foarte active din punct de vedere toxicologic în comparație cu, de exemplu, microplasticele și de aceea acest lucru este foarte important”, a spus Materić pentru The Guardian.
„În miezul Groenlandei, vedem poluarea cu nanoplastice care are loc până în anii 1960. Deci, organismele din acea regiune, și probabil din întreaga lume, au fost expuse la aceasta de ceva timp încoace”, a spus Materić în comunicatul de presă.
Studiul a analizat, de asemenea, tipurile de plastic prezente în probe. Jumătate din nanoplasticele din Groenlanda erau polietilenă (PE), tipul de plastic folosit pentru pungi și ambalaje de plastic, potrivit The Guardian. Un sfert provine din anvelope, iar o cincime au fost polietilen tereftalat (PET), care este folosit pentru îmbrăcăminte și sticle. În Antarctica, nu existau particule de anvelope. Jumătate erau PE și polipropilena, care este folosită pentru recipientele și țevile pentru alimente, a fost următoarea cea mai comună. Cantitatea de particule nanoplastice pare să difere între probele de gheață din nord și din sud. Gheața din Groenlanda conținea în medie 13,2 ng/mL, în timp ce gheața din Antarctica conținea 52,3 ng/mL.
Există o alarmă din ce în ce mai mare cu privire la amploarea poluării cu microplastice, care a fost găsită peste tot, de la Everest până la Arctica.
